Pe ecran apare o estimare. Un TDS-metru îți dă în câteva secunde o valoare utilă pentru urmărirea conținutului de substanțe dizolvate, care se interpretează în funcție de apa testată și de ceea ce vrei să afli.
O valoare mai mică după filtrare poate indica reducerea sărurilor dizolvate. O valoare apropiată de cea inițială poate fi compatibilă cu un filtru care lasă mineralele să treacă. În niciunul dintre cazuri, cifra singură nu îți spune dacă apa îndeplinește toate condițiile de potabilitate.
Ce înseamnă TDS
TDS înseamnă „totalul solidelor dizolvate în apă (solide totale dizolvate)”. Prescurtarea vine din expresia englezească „total dissolved solids”, iar documentul Organizației Mondiale a Sănătății despre TDS în apa potabilă include în această categorie sărurile anorganice și cantități mici de materie organică dizolvate în apă.
Printre componente se află calciul, magneziul, sodiul și potasiul, alături de bicarbonați, cloruri, sulfați și alți ioni. Compoziția diferă în funcție de sursa apei și de mineralele cu care aceasta intră în contact.
Un aparat portabil estimează TDS-ul pornind de la conductivitatea electrică: măsoară cât de bine conduce apa curentul și aplică un factor de conversie. Rezultatul este afișat de obicei în ppm sau mg/L. Pentru apa cu concentrații obișnuite de substanțe dizolvate, 1 ppm este aproximativ egal cu 1 mg/L.
Compoziția apei influențează transformarea. Valoarea de pe ecran este o estimare a totalului, calculată din conductivitate, fără identificarea fiecărei substanțe dizolvate.
O valoare mare înseamnă automat apă nepotabilă?
Mineralele contribuie și ele la TDS. O valoare mai ridicată poate include săruri care se găsesc în mod natural în apă, fără să arate, de una singură, ce substanță a determinat creșterea. Nici o valoare mică nu confirmă că apa este potabilă.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) nu stabilește o valoare-ghid pentru TDS bazată pe efectele asupra sănătății, deoarece datele disponibile nu permit stabilirea ei. Această concluzie nu echivalează cu absența oricărui risc: anumite substanțe din totalul măsurat au propriile limite și se verifică separat.
Nitrații sunt un exemplu. Pentru a afla concentrația lor, ai nevoie de o analiză specifică, nu de valoarea totală a TDS-ului. Articolul despre nitrați și nitriți în apa de la robinet explică limitele și interpretarea rezultatelor.
Ce legătură au valorile TDS cu gustul apei?
Documentul Organizația Mondială a Sănătății (OMS) prezintă următoarea clasificare a gustului, bazată pe evaluări ale unor grupuri de degustători:
| TDS (mg/L) | Evaluarea gustului |
|---|---|
| sub 300 | excelent |
| 300-600 | bun |
| 600-900 | acceptabil |
| 900-1.200 | slab |
| peste 1.200 | inacceptabil |
Tabelul descrie acceptabilitatea gustului. Intervalele sale nu reprezintă o clasificare a siguranței apei și nu înlocuiesc analiza parametrilor individuali.
În Statele Unite, EPA indică 500 mg/L pentru TDS în cadrul standardelor secundare privind apa potabilă. Acestea sunt recomandări pentru caracteristici precum gustul, culoarea și mirosul; nu sunt impuse la nivel federal de EPA. Agenția asociază depășirea valorii pentru TDS cu posibile depuneri, pete sau gust sărat.
Cele două repere au roluri diferite. Nici recomandarea EPA, nici scala gustului din documentul OMS nu pot fi folosite singure pentru a declara o probă de apă potabilă sau nepotabilă în România.
Ce poate detecta un TDS-metru?
Un TDS-metru măsoară conductivitatea. Dacă dizolvi puțină sare într-un pahar, de exemplu, indicația crește datorită ionilor din apă, fără ca rezultatul să îți spună că ai adăugat sare sau cât din total provine din fiecare ion.
Un TDS-metru nu este un test pentru bacterii și nu poate măsura separat plumbul sau pesticidele. O valoare aparent obișnuită poate coexista cu substanțe care trebuie analizate individual, la concentrații mult mai mici decât totalul afișat.
Pentru evaluarea apei, consultă buletinele operatorului sau rezultatul unui laborator. Ghidul apa de la robinet în România este potabilă? explică ce informații găsești în aceste documente.
De ce TDS-ul se poate schimba puțin după filtrare
Tehnologia filtrului influențează rezultatul. Un cartuș destinat reținerii anumitor substanțe poate lăsa să treacă o mare parte din sărurile dizolvate, astfel că diferența dintre valorile TDS înainte și după filtrare se interpretează împreună cu rolul cartușului și compoziția apei.
Rășinile utilizate în cartușele pentru dedurizarea apei rețin doar sărurile de calciu și magneziu, iar procentul de reținere depinde de nivelul de duritate al apei. De exemplu, în cazul unei ape foarte dure, procentul de reținere va fi mai mic decât în cazul unei ape cu duritate medie.
În ceea ce privește TDS-ul (totalul solidelor dizolvate), pe lângă calciu și magneziu, acesta include și multe alte elemente, precum cloruri, nitrați, sodiu, potasiu, fier și altele. Din acest motiv, rășinile nu pot reduce toate elementele care alcătuiesc TDS-ul.
Duritatea apei nu poate fi măsurată după utilizarea unui dedurizator cu ajutorul unui conductometru sau al unui aparat de măsurare a TDS-ului.
După dedurizator, măsurătorile se pot efectua numai cu fotometre sau cu kituri de testare colorimetrică.
Acest lucru se întâmplă deoarece, în procesul de dedurizare, sărurile de carbonat (sărurile de calciu și magneziu) sunt transformate în săruri de sodiu. Acest proces nu modifică conductivitatea sau valoarea TDS-ului, însă reduce duritatea apei.
Cartușul ceramic cu cărbune activ din filtrele antimicrobiene Olympus permite trecerea sărurilor minerale și a oligoelementelor. În descrierea sa sunt menționate reținerea clorului, a pesticidelor, a metalelor grele, a fibrelor de azbest, a cromului hexavalent, a arsenicului, a plumbului și a cadmiului.
Rășina pentru calcar reduce duritatea apei. La un aparat cu mai multe etape, rezultatul depinde de cartușul de bază și de cele suplimentare, iar TDS-ul și duritatea se urmăresc separat, deoarece sunt parametri diferiți.
Osmoza inversă reduce sărurile dizolvate. La sistemul Olympus cu osmoză inversă, membrana din etapa a treia reține, conform descrierii produsului, săruri de calciu și magneziu, nitrați și sărurile din apa salmastră. Ghidul despre osmoza inversă pentru casă prezintă etapele de funcționare.
Pornește de la analiza apei. Pentru alegerea filtrului, datele modelului trebuie să corespundă substanțelor pe care vrei să le reduci, informație pe care o țintă TDS aleasă izolat nu o poate oferi.
Cum urmărești întreținerea cartușului
Urmărește timpul de utilizare și consumul. La un cartuș care lasă mineralele să treacă, o valoare TDS apropiată de cea a apei de la robinet nu stabilește momentul înlocuirii; acesta depinde de limitele de timp și de volum din instrucțiuni.
Pentru cartușul ceramic standard Olympus, capacitatea declarată este de până la 8.000 de litri sau 12 luni, în funcție de limita atinsă prima. Instrucțiunile recomandă înlocuirea la cel mult 10-12 luni de la punerea în funcțiune, chiar dacă nu s-a consumat volumul maxim.
Notează data montajului. Compania noastră vă trimite o notificare atunci când se apropie momentul înlocuirii. Cartușul ceramic se curăță la 3-4 luni sau când debitul scade vizibil, iar dacă debitul nu revine după curățare, poate fi necesară înlocuirea mai devreme.
Când îți este util aparatul
Compară aceeași sursă de apă în timp. Folosit conform instrucțiunilor, TDS-metrul îți permite să urmărești variațiile de conductivitate ale acelei surse, fără să identifice substanța sau cauza care a dus la schimbarea valorii.
Verifică instrucțiunile sistemului de osmoză inversă. Compararea apei de intrare cu apa filtrată poate ajuta la urmărirea reducerii sărurilor, cu interpretarea rezultatului după indicațiile sistemului și verificarea separată a celorlalți parametri ai apei.
Pentru alegerea și folosirea unui aparat de filtrare, consultă și cele 7 criterii pentru un filtru de apă bun.
Întrebări frecvente
Există o valoare TDS care confirmă că apa este potabilă?
Nu există o singură valoare TDS care să confirme potabilitatea. TDS-ul descrie un total estimat de substanțe dizolvate. Calitatea apei se evaluează prin analize ale parametrilor individuali, inclusiv ale celor microbiologici.
TDS-metrul detectează bacteriile sau plumbul?
TDS-metrul măsoară conductivitatea apei. O transformă într-o estimare a TDS-ului, care nu poate fi folosită ca test pentru bacterii sau pentru concentrația de plumb. Acești parametri necesită analize specifice.
De ce TDS-ul poate rămâne apropiat după un filtru Olympus?
Cartușul ceramic cu cărbune activ din gama antimicrobiană permite trecerea sărurilor minerale și a oligoelementelor. Valoarea TDS nu arată separat ce substanțe a reținut cartușul. La modelele cu mai multe etape, rezultatul depinde și de cartușele suplimentare.
Ce tip de filtru reduce sărurile dizolvate?
Osmoza inversă reduce sărurile dizolvate. Sistemul Olympus are patru etape, costă 250 € și folosește în etapa a treia o membrană care reține săruri de calciu și magneziu, nitrați și sărurile din apa salmastră, conform descrierii produsului.
Ce înseamnă ppm pe TDS-metru?
Ppm înseamnă părți per milion. Pentru apa cu concentrații obișnuite de substanțe dizolvate, 1 ppm este aproximativ egal cu 1 mg/L. Valoarea afișată de un TDS-metru portabil este estimată din conductivitatea apei.
Folosește măsurarea împreună cu analiza apei
TDS-metrul este util pentru a urmări un parametru. Buletinul de analiză îți arată ce substanțe se află în apă și în ce concentrații. Cu aceste informații poți compara filtrele antimicrobiene Olympus și celelalte sisteme, în funcție de filtrarea de care ai nevoie.
